hartia manuala - making of :P

Dragii mei din jungla,

Intr-un final, am reusit sa vorbesc cu Iulia, din Targu Jiu, despre cum se fac felicitarile din hartie manuala. O sa scriu aici toata procedura, si un fel de time-line pe care mi l-a dat ea, plus niste sugestii destul de frumoase.

Avem 3 seturi de rame, mici, mijlocii si mari (cat un A4). Iulia ne sfatuieste sa le folosim pe cele mai mici, pentru ca sunt usor de manevrat. Fiecare set are 2 rame, una subtire, cu sita prinsa in pioneze, si una mai groasa, pentru presat (cand facem hartia, sita trebuie sa fie intre cele doua rame).

Activitatea poate fi impartita in doua intalniri.

In prima, le putem povesti copiilor despre hartie, cum a aparut, din ce e facuta, de ce e bine sa reciclam, etc, toate informatiile se gasesc pe internet. Povestile astea, le putem spune in timp ce lupii fac hartia bucatele mici, ca si anul trecut. Iulia ne spunea ca putem aduce hartie diferita, gen ziare, caiete, si tot asa, ca lupisorii sa observe si diferenta de culoare in apa.

Hartia bucatita se pune la macerat, in apa suficienta cat sa o acopere, cu sfatul ca macar o data in timpul procesului sa mai amestecam in ea, eventual sa mai adaugam apa. Dupa o saptamana, ar trebui sa fie ca o pasta, daca nu e, putem baga mixerul in amestecul respectiv.

La a doua intalnire, facem efectiv hartia. [pentru treaba asta trebuie sa gasim ceva filmulete de pe net, ca sa si vedem mai exact cum se face]

Din amestecul pe care il avem, se pun intr-un lighean separat 5-6-7 masuri de apa cu 1 de celuloza(din amestec adica). Ideal ar fi sa incercam si noi separat, ca sa vedem exact masurile.

In ligheanul nou, se agita compozitaia de acolo, se baga 1 pereche de site, una peste alta, se ridica, si asteptam sa se scruga apa, ca sa ramana celuloza.

Apoi, se ia o placa de pal (sau pe masa, sau pe ceva de plastic) se aseaza o carpa din bumbac, mai mare decat foaia care trebuie sa iasa, si se intoarce sita pe ea. Acuma, sita trebuie presata cu o laveta sau un burete, nu foarte tare, ca sa se mai scurga din apa.

De acum incolo, tot procesul presupune uscarea hartiei. Cand hartia incepe sa se dezlipeasca, se trage usor sita, si deasupra se aseaza o alta bucata de carpa. Peste astea, se aseaza inca o bucata de pal, si deasupra ceva mai greu, ca sa se preseze bine. !!!! in loc de asta, noi putem folosi un fier de calcat, incins, ca sa mearga mult mai repede uscarea.

Daca folosim fierul, carpele trebuiesc intoarse pe fiecare parte, pana cand hartia se dezlipeste la un moment dat. Dupa ce s-a dezlipit, se aseaza pe o suprafata dreapta, pentru finalizarea uscarii.

Si gata hartiaa. :D

Filmulete cu demouri:
http://www.youtube.com/watch?v=EWiaB39c7Sw&feature=channel
http://www.youtube.com/watch?v=MmihuKIJOU8&feature=autoplay&list=SPFC639CBD500FFAB9&index=5&playnext=2
http://www.youtube.com/watch?v=0xeQa70ZLJI&feature=related

Despre cum o decoram...

Dupa spusele Iuliei, putem pune orice pe ea, de la acuarele, la orice mirodenie se gaseste prin casa... scortisoara, cacao, cafea, boia, vanilie, rom, frunze, foi de dafin, diverse boabe, etc.

In orice punct al productiei se pot folosi astea. Putem pune vanilie in amestecul initial, sau cand hartia este inca in sita, sau inainte de uscarea cu fierul de calcat sa presaram diverse arome... In fine, oricand creativitatea isi poate spune cuvantul.


In alta ordine de idei... Avem numai 3 seturi de rame, dintre care 2 sunt potrivite pentru noi, mai mici. Sfatul Iuliei a fost sa mai facem noi inca 2 seturi mici, ca sa putem lucra in acelasi timp cu fiecare patrula. Procesul dureaza un picut, si copii se pot plictisi pana la vine randul.

Eu as fi propus ca asta sa fie o activitate de cateva ore, oricum mai mult de 2.

Ramane de discutat cum facem, cum neorganizam.

-------------------------------------------------------------------------------------

Am pus un semn de intrerupere acolo, pentru ca mai trebuie sa va spun ceva. Din cate ati vazut, eu nu am mai ajuns la ultimele intalniri, petru ca am un program de munca foarte zapacit.

As sa va anunt pe blog, cu tot regretul, ca de-acum incolo eu nu mai pot spune cu siguranta daca ajung la intalniri. Cand voi putea, voi veni, dar nu pot spune asta cu siguranta nici cu cateva ore inainte.
Oricum, raman disponibila pentru intalnirile de planificare (pentru ca de obicei sunt ceva mai tarziu seara), pentru blog, pentru cam orice, mai putin siguranta ca voi ajunge la intalnirile cu cei mici.

-------------------------------------------------------------------------------------

Cu o alta intrerupere va spun ca mi-e cam dor de voi, si ma gandesc ca poate saptamana asta reusim sa ne adunam toti sa mai povestim una alta lupisoresti.

Va imbratiseaza Baloo cu mare drag, si spera ca nu v-a plictisit cu un post ataaaat de lung.

>:D<

P.S.: N-am mai avut rabdare sa recitesc ce-am scris, daca am gresit exprimari sau pe-acolo, scuze. :D